Sunt profesor în învățământul primar, consilier, coach și formator. Dincolo de aceste roluri, drumul meu a fost unul profund personal.
Am fost mereu atentă la relații, la stări și la ceea ce se simte dincolo de cuvinte. Observ tensiunile dintr-o încăpere, tristețea din spatele unui zâmbet sau nevoia de a fi văzut a celui din față. Poate de aceea am ales să lucrez cu copiii. În clasă, emoțiile apar direct, fără filtre.
Frica, furia, dorința de a fi acceptat sau nevoia de iubire se manifestă clar. Privindu-i, am început să recunosc propriile mele roluri și felul în care am învățat, la rândul meu, să mă adaptez.
În timp, am observat aceleași mecanisme și la adulți. Fricile, nevoile și rolurile rămân, chiar dacă sunt ascunse sub responsabilități și profesii.
Viața nu apare fragmentată în etape separate. Copilăria, adolescența și maturitatea reprezintă același fir, dus mai departe în forme diferite. Oamenii se întâlnesc adesea pentru a continua povești începute demult.
Spațiul de consiliere a apărut din acest parcurs. Din întâlnirea cu copiii, cu adolescenții, cu adulții și cu propriile mele întrebări. Formarea profesională a venit ca o consolidare a unui drum deja început.
Fiecare proces personal are un moment în care devine clar că este nevoie de sprijin și reflecție. O întâlnire poate aduce direcție și echilibru.